SuntSingura
Administrator
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 57
|
|
Iubirea mea esti tu, vreau sa fug de singuratate!
Soapte dulci de iubire un vant tomnatic imi aduce si sub pasu-mi suna frunzele prea devreme usate, nimic nu pare a fi real pana si drumul ce imi sta inainte pare fara sfarsit. Mi-am asumat orice risc cand am pornit la drum, am spus ca voi avea puterea sa infrunt orice: capriciile vremii, naravul timpului, pana chiar si sufletul, care e din ce in ce mai pustiit, am incercat sa-l decorez. Nu vreau sa imi plang de mila dar ma doare, ma doare sa stiu ca pentru tine exist doar ca o amintire, ca te gandesti la mine ca la un vis frumos din care abia te-ai trezit, si cu toate ca incerci sa reproduci visul, nu reusesti.
Ma trezesc dimineata si ma intreb: “unde esti?”, dar apoi o alta intrebare imi zguduie sufletul: “ai fost vreo-data cu adevarat aici?” si atunci imi dau seama ca nu a fost decat o naluca, rodul imaginatiei mele, care dupa care te-am cunoscut pe tine, a capatat proportii.
Mi-e frica sa te iubesc, dar mi-e frica si ca as putea sa nu te mai iubesc, nu pot sa opresc lacrimile prea sarate de tristete care sunt ca o ploaie dupa o perioada de seceta, desi nu imi aduc nici un folos - sufletul meu ramane la fel de pustiu si de uscat. Simt cum inauntru meu nu mai am nimic, am avut candva dar m-am imbolnavit, nu am stiut ca esti atat de contagios si ca alt leac inafara de tine nu exista. Nu te am pe tine - sunt condamnata uitarii. Aceasta e boala de care sufar si e cea mai grea, se manifesta prin indiferenta altora. Te cunosc - nu vreau sa te presez pentru ca doar asa te pierd cu siguranta. Ironic nu? Pierd ceva ce nu am avut niciodata si totusi tu ai fost al meu, si stii de ce? pentru ca te-am iubit, si acum te mai iubesc insa nu te mai simt al meu pentru ca tu nu ma mai poti considera a ta.
Da, obisnuiam cand ne luam la revedere sa iti spun mai mult decat “pa” si ai drepate cand nu ti-am spus a fost pentru ca nu am putut, un nod in gat aveam ce ma impiedica sa iti spun ce ma durea. Si acum cand scriu aceste randuri simt un gust sarat si o umezeala pe buze la fel ca atunci cand ti-am spus “pa”, pentru ca atunci cand iti spun mai mult decat “pa” nu simt gustul asta, ci simt gustul tau, al buzelor tale. Ti-am spus “pa” pentru ca m-am chinuit sa-ti spun adio, sa spun adio dragostei ce-o simt pentru tine, insa tot ce am putut scoate a fost un simplu “pa”. In fiecare minut ma chinui sa spun adio, dar nu pot sa fac asta cand tu imi spui ca tii la mine, nu imi mai spune - desi as vrea sa aud asta in fiecare fractiune de secunda, insa ce folos sa aud ca tii la mine daca trupul tau da caldura sa altcuiva, daca privirea ta e mult prea departe de a mea, daca tot ce e al tau e stain de mine? Nu imi mai spune asta, chiar daca ma iubesti nu mi-o spune, nu vreau sa ma inec cu totul . De ai stii cat te iubesc! Atat de mult incat nici nu pot sa ti-o spun, iar tu vei zice cum e posibil, inseamna ca nu te iubesc indeajuns - uite ca nu e asa...da , te iubesc dar nu ma lasa sufletul sa ti-o spun, as ucide visuri ce abia s-au nascut.
Timpul trece, trece, trece. Opreste-te! timpule tu nu intelegi ca mi-e frica? da mi-e frica , te urasc! of cat te urasc pentru ca nu faci altceva decat sa treci, of ce te urasc ca nu ai putut sa te opresti si sa traiesc intr-un imens sarut. Doamne! si acum ii simt buzele, dar sarutul lui nu mai e acelasi, ma trec fiorii acum ii sunt buzele mult prea reci.
Si tu singuratate nu imi mai da tarcoale, pentru ca daca e cineva vinovat de dragostea ce-o port esti tu! Iubesc cu asa o patima pentru ca am fost singura mult prea mult.
|
|
cautama pe id yoanna_roscata daca vrei sa vorbim
